Ghid juridic actualizat 2026

Desfacerea căsătoriei este, din punct de vedere legal, un proces care poate implica până la trei componente distincte: desfacerea propriu-zisă a căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori comuni și partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Aceste trei componente pot fi soluționate separat sau reunite într-un singur dosar, în funcție de existența sau inexistența unui acord între soți.

Legislația Republicii Moldova prevede patru modalități de desfacere a căsătoriei.

1.1. Pe cale administrativă, la Agenția Servicii Publice (ASP)

Conform art. 36 alin. (1) din Codul familiei, desfacerea căsătoriei are loc la organul de stare civilă - funcție exercitată în prezent de Agenția Servicii Publice (ASP) - atunci când soții sunt de acord cu divorțul și nu există neînțelegeri referitoare la:

•     partajul proprietății comune în devălmășie;

•     întreținerea, educația și domiciliul copiilor minori comuni;

•     întreținerea unuia dintre soți.

Declarația de desfacere a căsătoriei se depune la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află domiciliul unuia dintre soți sau unde a fost încheiată căsătoria. Dacă unul dintre soți nu se poate prezenta personal, voința sa poate fi exprimată printr-o declarație separată.

1.2. La misiunile diplomatice și oficiile consulare

Pentru cetățenii Republicii Moldova aflați peste hotare, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Moldova îndeplinesc funcții de stare civilă, inclusiv desfacerea căsătoriei, în aceleași condiții ca la ASP.

1.3. La notar

Din 1 martie 2019, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 246/2018 privind procedura notarială, soții pot solicita desfacerea căsătoriei prin acordul comun la orice notar, inclusiv atunci când au copii minori comuni, adoptați sau concepuți - spre deosebire de procedura la ASP, care necesită acordul deplin pe toate aspectele accesorii.

Elemente esențiale ale procedurii notariale:

•     cererea se depune de ambii soți sau de unul singur, dacă celălalt și-a exprimat deja consimțământul autentificat;

•     notarul explică soților consecințele juridice ale divorțului, inclusiv regimul bunurilor comune;

•     se acordă un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii, termen ce poate fi prelungit cu încă maximum 30 de zile, prin acordul soților;

•     dacă există copii minori, notarul solicită avizul autorității tutelare teritoriale cu privire la înțelegerea părinților referitoare la domiciliul și întreținerea copilului;

•     notarul respinge cererea dacă unul dintre soți nu își poate exprima consimțământul liber, dacă lipsesc actele necesare sau dacă, în prezența copiilor minori, nu există un acord clar privind domiciliul și pensia de întreținere a acestora.

1.4. Pe cale judecătorească

Desfacerea căsătoriei are loc prin instanța de judecată atunci când:

•     soții au copii minori comuni și nu au ajuns la un acord privind întreținerea, educația și domiciliul acestora; sau

•     lipsește acordul la divorț al unuia dintre soți; sau

•     ambii soți sunt de acord cu divorțul, dar unul refuză să se prezinte la organul de stare civilă.

Dacă unul dintre soți nu își dă acordul la divorț, instanța va stabili un termen de împăcare cuprins între 1 și 6 luni, cu excepția cauzelor de divorț întemeiate pe violență în familie confirmată prin probe. Dacă instanța constată că păstrarea familiei nu mai este posibilă, va pronunța divorțul chiar și în lipsa acordului unuia dintre soți.

Stabilirea domiciliului copilului minor, în situația în care părinții locuiesc separat, este guvernată de principiul interesului superior al copilului și de art. 63 din Codul familiei.

Instanța și, respectiv, părinții iau în considerare:

•     vârsta copilului și legătura afectivă a acestuia cu fiecare părinte;

•     condițiile de trai și posibilitățile materiale ale fiecărui părinte;

•     opinia copilului, evaluată în funcție de vârsta și gradul său de maturitate.

Pragul de 14 ani - сopilul care a împlinit vârsta de 14 ani alege singur cu care dintre părinți dorește să locuiască. Dacă refuză să aleagă, domiciliul se stabilește prin acordul părinților.

În lipsa acordului părinților și în situația în care copilul de 14 ani refuză să aleagă, domiciliul minorului este stabilit de instanța de judecată, ținând cont de interesele și opinia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate.

Este important de precizat că stabilirea domiciliului la unul dintre părinți nu afectează drepturile părintești ale celuilalt părinte: programul de întrevederi, obligația de întreținere (pensia alimentară) și dreptul de a participa la deciziile importante privind copilul rămân în vigoare.

3.1. Regimul legal al bunurilor soților

Bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt supuse regimului proprietății în devălmășie, indiferent pe numele cărui soț sunt înregistrate sau cine a contribuit financiar în mai mare măsură.

La împărțirea acestor bunuri, cotele-părți ale soților sunt considerate egale, dacă un contract matrimonial nu prevede altfel.

3.2. Bunuri exceptate de la partaj

Constituie proprietate personală a fiecărui soț, fiind exceptate de la partaj:

•     bunurile deținute înainte de încheierea căsătoriei, precum și bunurile primite în timpul căsătoriei cu titlu de moștenire sau prin alte convenții cu titlu gratuit, inclusiv donația;

•     lucrurile de uz personal (îmbrăcăminte, încălțăminte și alte obiecte similare), cu excepția bijuteriilor de preț și a altor obiecte de lux, care rămân proprietate în devălmășie chiar dacă sunt folosite de un singur soț.

3.3. Datoriile soților

Soții răspund cu întreg patrimoniul comun pentru obligațiile asumate în interesul familiei, chiar dacă acestea au fost contractate doar de unul dintre ei. Modul concret în care o datorie comună se reflectă în partaj (de exemplu, un credit ipotecar neachitat integral) se stabilește de la caz la caz, ținând cont de destinația creditului și de bunul pe care acesta l-a finanțat — motiv pentru care recomandăm o evaluare individuală a fiecărei situații.

3.4. Termenul de prescripție

Conform art. 25 alin. (8) din Codul familiei, pentru împărțirea bunurilor proprietate în devălmășie a soților a căror căsătorie a fost desfăcută se stabilește un termen de prescripție de 3 ani. Practic, dacă partajul nu a fost soluționat odată cu divorțul, cererea de partaj poate fi depusă în cel mult 3 ani de la data desfacerii căsătoriei.

Fiecare dintre cele trei proceduri descrise mai sus presupune alegeri care influențează direct rezultatul final - iar o decizie luată fără o evaluare juridică prealabilă poate fi greu de corectat ulterior. Echipa i-avocat.md vă poate sprijini cu:

•     evaluarea situației dumneavoastră și recomandarea căii optime de desfacere a căsătoriei (ASP, misiune diplomatică, notar sau instanță), în funcție de existența copiilor minori și de gradul de acord dintre soți;

•     redactarea cererilor și a acordurilor - cererea de divorț, acordul privind domiciliul și întreținerea copilului, acordul de partaj sau contractul matrimonial;

•     reprezentare în instanță, în procesele de divorț cu dezacord, stabilire a domiciliului copilului sau partaj judiciar;

•     negocierea și medierea înțelegerilor dintre soți, pentru soluții pe cale amiabilă, mai rapide și mai puțin costisitoare decât un proces în instanță;

•     verificarea actelor de proprietate și identificarea corectă a bunurilor comune, respectiv personale, înainte de partaj.

Dacă vă aflați într-una dintre aceste situații, ne puteți contacta pentru o evaluare a cazului dumneavoastră la i-avocat.md.